zemoșire

ZEMOŞÍ, pers. 3 zemoşeşte, vb. IV. Refl. (Reg.) A deveni zemos. – Din zemos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZEMOŞÍRE, zemoşiri, s.f. Acţiunea de a se zemoşi şi rezultatul ei. – V. zemoşi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZEMOŞÍ, pers. 3, zemoşéşte, vb. IV. Refl. 2. A-şi pierde forma prin presare sau strângere; a se turti; a se strivi; a se chiflici.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ZEMOŞ//Í pers. 3 se ~éşte intranz. 1) A deveni zemos; a se face suculent. 2) A-şi pierde forma prin presare sau strângere; a se turti; a se strivi; a se chiflici. /Din zemos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zemoşí vb., ind. prez. 3 sg. zemoşéşte, imperf. 3 sg. zemoşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zemoşeáscă; ger. zemoşínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zemoşíre s. f., g.-d. art. zemoşírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZEMOŞÍ vb. v. zemui.
(Dicţionar de sinonime)