zencuire
ZENCUÍRE, zencuiri, s.f. Operaţie din procesul de tăbăcire vegetală care constă în menţinerea pieilor aşezate în straturi orizontale în bazine de beton umplute cu zemuri tratate cu tananţi, mai concentrate decât cele folosite la pretăbăcire. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
zencuíre s. f., g.-d. art. zencuírii; pl. zencuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)