zer dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZER, zeruri, s.n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor şi care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ♢ Expr. A se alege brânza (sau urda) din zer = a se alege binele de rău. A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins2 (3). ♦ Lichid alb şi gras care rămâne după prepararea untului; zară. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZER n. Lichid care se separă din lapte după coagulare, la prepararea brânzei; jant. ♢ A se alege brânza de ~ a se alege binele de rău. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zer (-ruri), s.n. – Lichid care se separă din laptele după coagulare. – Var. zăr, Mold., Banat dzăr. Mr. dzăr. Origine necunoscută. S-a crezut într-un lat. sĕrum, identic semantic şi fonetic asemănător (Diez, Gramm., I, 221); dar rezultatul din rom. nu ar fi posibil, pornind de la acest etimon (Densusianu, Rom., XXIII, 84; Tiktin). Celelalte soluţii sînt simple tatonări în jurul cuvîntului lat., pentru a face posibil rezultatul în rom.: de la sĕrum contaminat cu gr. ζέμα (Giuglea, Dacor., III, 578); de la un trac. *zerum (Pascu, I, 190); autohton (Puşcariu, Lr., 176). Cel mai bine ar fi să admitem că etimonul lat. este seducător şi destul de probabil, dar că ignorăm mecanismul lui de transmitere. Ni se pare greu de crezut că zară, s.f. (zer, lapte smîntînit) este cuvînt diferit, deşi dicţionarele şi studiile speciale dau a înţelege aceasta. Formal alternanţa m., f. este normală cf. ţep-ţeapă, cioc-cioacă; şi semantic există aproape identitate între cele două cuvinte; zer este lichidul care rezultă la facerea brînzei, iar zară cel care rămîne după extragerea untului. Zară este explicat prin alb. dhaljë „acru” (Densusianu, Rom., XXXIII, 84; Weigand, Jb., XVI, 230; cf. Rosetti, II, 24), dar această der. este extrem de dubioasă (Philippide, II, 742). Din rom. provin mag. zara (Edelspacher 24), săs. zer, rut. dzer (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 10), săs. zâre, şi probabil ngr. τσίρρος.
(Dicţionarul etimologic român)

zer s. n., pl. zéruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZER s. (pop.) zară, (reg.) străgheaţă. (~ rămas de la prepararea untului.)
(Dicţionar de sinonime)

ZER s. v. ser.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ze

Cuvinte se termină cu literele: er