zeugmă

ZÉUGMĂ, zeugme, s.f. Figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se referă decât la unul dintre cele două substantive. – Din fr. zeugma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZÉUGMĂ s.f. (Ret.) Construcţie prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre cele două substantive. [< fr. , lat., gr. zeugma].
(Dicţionar de neologisme)

ZÉUGMĂ [ZEUG-] s. f. figură de stil prin care se unesc gramatical două sau mai multe substantive cu un verb sau cu un adjectiv care, logic, nu se raportează decât la unul dintre substantive. (< fr. zeugma)
(Marele dicţionar de neologisme)

ZÉUGMĂ s.f. (sil. zeug-), g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

zéugmă s. f. (sil. zeug-), g.-d. art. zéugmei; pl. zéugme
(Dicţionar ortografic al limbii române)