zevzec

ZEVZÉC, -EÁCĂ, zevzeci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Prost, nătărău, găgăuţă, neghiob; smintit. – Din tc. zevzek.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZEVZ//ÉC ~eácă (~éci, ~éce) şi substantival rar Care vădeşte lipsă de inteligenţă; tont; nătărău; năuc; netot. /<turc. zevzek
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zevzéc (-ci), s.m. – Nătărău, găgăuţă, neghiob. – Mr. zefche. Tc. zevzek (Şeineanu, 389; Ronzevalle 98), cf. ngr. ζεῦϰι, alb. zefk, bg. zevzek.
(Dicţionarul etimologic român)

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. sg. zevzeácă, pl. zevzéce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZEVZÉC adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Zevzec ≠ deştept
(Dicţionar de antonime)