zgâmboi dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s.m. (Fam.) Copil (mic), puşti, pici. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZGÂMBOÍ2, zgâmboiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi; a face grimase. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZGÂMBÓI1, zgâmbói, s.m. ~; mucos, copil neastâmpărat. 2. Organ sexual masculin, penis. (etim. neclară; prob. de natură expresivă, de la *zgâmb = strâmb, care ar putea eventual reprezenta gr. σκαμβός, σκιμβός = strâmb; cf. it. sghembo = strâmb şi lat. stlembus, strambus; d.p.d.v. semantic, se explică făcând trimitere la scălâmbăielile şi schimonoselile copiilor prost crescuţi)
(Dicţionarul etimologic român)

sgîmbói (-i), s.m. – 1. Copil, puşti, mucos. – 2. Penis. – Var. zgîmboi. Origine îndoielnică, probabil expresivă, pornind de la *zgîmb „sucit” care ar putea reprezenta eventual gr. σϰαμβός, σϰιμβός „sucit”, cf. it. sghembo „sucit” (în contra REW 8027) şi lat. stlembus, strambus. Der. din sl. gąba „ciupercă” (Byhan 311; Drăganu, Dacor., I, 307) nu este convingătoare. Semantic se explică prin referire la strîmbăturile copiilor rău crescuţi. Aparţin aceleiaşi familii: năsgîmb, s.m. (copil poznaş; prostănac), cu pref. expresiv; năsărîmb, s.m. (prost, tont), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 46 şi Cihac, II, 215 îl leagă de sl. sramŭ „ruşine”, nesramĭnŭ „neruşinat”; scălîmb, adj. (răsucit), a fost pus în legătură cu gr. σϰαληνός contaminat cu lat. strambus (Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 306; Schuchardt, ZRPh., XXIX, 623; REW 7638; Puşcariu, Dacor., VIII, 113), cf. it. scalembro, dar nu poate fi cuvînt moştenit, dacă se are în vedere l intervocalic. Der. sgîmboia (var. sgrîmboia), vb. refl. (a se holba, a privi cu înverşunare), a cărui der. din sl. *sŭgąbovati, de la gąba „bot” (Byhan 311) nu pare probabilă; năsărîmbă (var. năsărîngă), s.f. (Trans., Olt., prostie, tîmpenie, stupiditate); scălîmba (var. scălîmboia), vb. refl. (a gesticula, a se strîmba, a se urîţi); scălîmbă(ie)tură, s.f. (schimonositură).
(Dicţionarul etimologic român)

ZGÂMBOÍ2 vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zgâmbói, 3 sg. zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

zgâmbói s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zgâmboí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. zgâmbói, 3 sg. zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZGÂMBÓI s. v. copil, pici, prichindel, puşti.
(Dicţionar de sinonime)

ZGÂMBOÍ vb. v. maimuţări, poci, schimo-nosi, strâmba.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zg zga zgam zgamb zgambo

Cuvinte se termină cu literele: oi boi mboi amboi gamboi