zgârci dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZGÂRCI1, zgârciuri, s.n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner şi folosită pentru curăţarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci2 (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micşora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZGÂRCI1 ~uri n. Ţesut conjunctiv, elastic şi rezistent (care face legătură între oasele din organismul unor animale); cartilaj. /v. a se zgârci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZGÂRCI2 ~uri n. Instrument pentru răzuirea muchiilor unui vas mic de lemn. /v. a se zgârci
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ZGÂRC//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A se face ghem (pentru a nu fi văzut, de frig etc.); a se ghemui; a se strânge. 2) (despre plante) A se opri din dezvoltare; a rămâne sau a deveni mic; a se chirci; a se pipernici; a se prizări. 3) A manifesta zgârcenie; a se calici; a se scumpi. /<sl. sugruţiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZGÂRCI1, zgấrciuri, s.n. ~ 3. Sfârc.
(Dicţionarul etimologic român)

sgîrcí (-césc, -ít), vb. – 1. A contrage, a se strînge. – 2. (Refl.) A fi meschin, a se scumpi. – Var. gîrci, cîrci, şi der. Sl. sŭgrŭčiti sę (Miklosich, Lecivon, 146; Cihac, II, 41; Tiktin; Berneker 369), cf. ceh. skrciti. – Der. sgîrci (var. sgîrc), s.n. (cartilaj; unealtă de dogar; extremitate cartilaginoasă; sfîrc; şfichi de bice); sgîrcit, adj. (avar, meschin; strîns, chircit); sgîrcenie, s.f. (avariţie, calicie); sfîrc, s.n. (extremitate cartilaginoasă; mamelon; şfichi de bici), cuvînt de uz general (ALR, II, 68), este fără îndoială deformare de la sgîrc, apropiat de rădăcina expresivă sfîr, cf. spîrc.
(Dicţionarul etimologic român)

ZGÂRCÍ2, zgârcésc, vb. IV. ~ (din sl. sŭgrŭčiti sę; cf. cec. skrciti)
(Dicţionarul etimologic român)

zgârci s. n., pl. zgârciuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zgârcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zgârcésc, imperf. 3 sg. zgârceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zgârceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZGÂRCÍ s. 1. cartilaj. 2. (ANAT.) sfârc. (~ al nasului.) 3. (TEHN.) (reg.) scoabă. (~ cu care dogarul curăţă muchiile vaselor de lemn.)
(Dicţionar de sinonime)

ZGÂRCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. contracta. 3. v. pipernici. 4. v. lăcomi. 5. a se scumpi, (reg.) a se hârsi. (S-a ~ şi a pierdut ocazia.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zg zga zgar zgarc

Cuvinte se termină cu literele: ci rci arci garci