zgău dex - definiţie, sinonime, conjugare

zgău

[Sinonime]
ZGĂU, zgăuri, s.n. (Înv.) 1. Pântecele animalelor, în special pântecele femeii; uter, matrice, mitră. 2. Scobitură într-un organ al corpului omenesc. 3. Gaură. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZGĂU ~ri n. înv. 1) (la femei şi la femele vivipare) Cavitatea internă a aparatului ge-nital în care se dezvoltă embrionul; uter; nutră; matrice. 2) Scobitură într-un organ al corpului omenesc. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZGĂU, zgắuri, s.n. ~ (din lat. căvum; cf. gaură + s- care ar putea să fie expresiv sau din lat. ex-; alb. zguië ar putea proveni din rom.)
(Dicţionarul etimologic român)

sgắu (-uri), s.n. – 1. Gaură, concavitate. – 2. Uter, matrice, sîn. – Var. zgău, şi der. Lat. căvum, cf. gaură. Alb. zguië (Philippide, II, 742) ar putea proveni din rom. S- ar putea fi expresiv sau urmaş al lat. ex-, cf. Creţu 384. – Der. sgăura, vb. (Trans., a căsca ochii, a se holba), format pornind de la pl. (după Pascu, I, 91 şi Candrea, din lat. *excăvŭlāre); sgîi (var. sgăi), vb. (a căsca ochii; refl., a se holba), cf. Candrea (după Cihac, III, 342; din sl. zijati, zijaią „a deschide”; după Pascu, Arch. Rom., VI, 267, de la un lat. excăvῑre); sgîit, s.m. (persoană cu ochi holbaţi); bîzgoia (var. bîzgîi), vb. (Trans., Banat, a se holba); stăura (var. astăura), vb. (Trans., a căsca ochii, a se holba), în loc de sgăura.
(Dicţionarul etimologic român)

zgău s. n., art. zgăul; pl. zgăuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZGĂU s. v. adâncitură, cavitate, gaură, mitră, scobitură, uter.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zg zga

Cuvinte se termină cu literele: au gau