zgardă
[Sinonime]
ZGÁRDĂ, zgărzi, s.f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (şi de care se prinde o curea, un lanţ etc.). 2. (Înv.) Salbă; colan, şirag de pietre scumpe. – Cf. alb. s h k a r d h ë.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZGÁRDĂ, zgărzi, s.f. 1. ♢ A pune (sau a lega cu) zgardă pe cineva = A lipsi pe cineva de libertate în acţiuni; a ţine în frâu pe cineva. 3. Fire, de obicei de lână, răsucite, care se prind în jurul gâtului la unele animale (pentru a le recunoaşte). [g.-d. art. zgărzii] (Cuv. autoht.)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZGÁRDĂ zgărzi f. 1) Curea prevăzută cu o cataramă (sau cu un cerc de metal), care se prinde în jurul gâtului la câini şi de care se prinde lanţul sau o altă curea (pentru a fi legat sau purtat). ♢ A pune ~ (sau a lega cu ~ ) pe cineva a lipsi pe cineva de libertate în acţiuni; a ţine în frâu pe cineva. 2) Fire, de obicei de lână, răsucite, care se prind în jurul gâtului la unele animale (pentru a le recunoaşte). 3) înv. Podoabă constând dintr-un şirag (sau mai multe) de mărgele, monede sau alte obiecte decorative, purtată la gât de femei. [G.-D. zgărzii] /Cuv. autoht.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZGÁRDĂ, zgărzi, s.f. ~ (et. nec.; explicaţiile prin mijlocirea lui gard, ucr. garda = podoabă, alb. škardhë sau gherdan nu sunt satisfăcătoare; ucr. şi alb. par sa provină din rom.)
(Dicţionarul etimologic român)
sgárdă (-ắrzi), s.f. – 1. Salbă, colier. – 2. Curea sau cerc de metal de la gîtul cîinilor. – 3. (Arg.) Cravată. – Var. zgardă. Origine necunoscută. Explicaţiile prin gard (Geheeb 37), din rut. garda „podoabă” (Puşcariu, Dacor., II, 610), din alb. škardhë (cf. Rosetti, II, 122) sau din gherdan (Scriban) nu sînt satisfăcătoare. Rut. pare să provină din rom. (Miklosich, Wander., 20); acelaşi lucru se poate spune şi despre cuvîntul alb.
(Dicţionarul etimologic român)
zgárdă s. f., g.-d. art. zgărzii; pl. zgărzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZGÁRDĂ s. (înv.) prohaz. (Ogar cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ZGÁRDĂ s. v. colan, colier, salbă, şirag.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZGÁRDĂ, zgărzi, s.f. 1. ♢ A pune (sau a lega cu) zgardă pe cineva = A lipsi pe cineva de libertate în acţiuni; a ţine în frâu pe cineva. 3. Fire, de obicei de lână, răsucite, care se prind în jurul gâtului la unele animale (pentru a le recunoaşte). [g.-d. art. zgărzii] (Cuv. autoht.)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZGÁRDĂ, zgărzi, s.f. ~ (et. nec.; explicaţiile prin mijlocirea lui gard, ucr. garda = podoabă, alb. škardhë sau gherdan nu sunt satisfăcătoare; ucr. şi alb. par sa provină din rom.)
(Dicţionarul etimologic român)
sgárdă (-ắrzi), s.f. – 1. Salbă, colier. – 2. Curea sau cerc de metal de la gîtul cîinilor. – 3. (Arg.) Cravată. – Var. zgardă. Origine necunoscută. Explicaţiile prin gard (Geheeb 37), din rut. garda „podoabă” (Puşcariu, Dacor., II, 610), din alb. škardhë (cf. Rosetti, II, 122) sau din gherdan (Scriban) nu sînt satisfăcătoare. Rut. pare să provină din rom. (Miklosich, Wander., 20); acelaşi lucru se poate spune şi despre cuvîntul alb.
(Dicţionarul etimologic român)
zgárdă s. f., g.-d. art. zgărzii; pl. zgărzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZGÁRDĂ s. (înv.) prohaz. (Ogar cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ZGÁRDĂ s. v. colan, colier, salbă, şirag.
(Dicţionar de sinonime)