zglăvoacă dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZGLĂVÓC, -OÁCĂ, zglăvoci, -oace, subst. 1. S.f. (şi m.) Peşte mic de culoare cenuşie-cafenie, cu capul mare şi turtit, cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte; babă, moacă (Cottus gobio). 2. S.m. Floare de cânepă (mai ales a cânepii de toamnă). 3. S.m. (Bot.) Albăstrea. [Var.: glăvoácă s.f.] – Din bg. glavoč.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZGLĂVÓ//C ~ci m. 1) Floare a cânepei (de toamnă). 2) Plantă erbacee cu flori, de obicei albastre, care creşte, mai ales, prin semănături; albăstrea. /<bulg. glavoţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZGLĂVOÁ//CĂ ~ce f. Peşte de talie mică, fără solzi, având cap mare şi turtit, răspândit în apele de munte. /<bulg. glavoţ
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZGLĂVÓC, ZGLĂVOÁCĂ, zglăvóci, zglăvoáce, s.m. şi f. ~ (din sb. glàvoč; cf. pol. głowacz, ceh. hlawouch şi glavă)
(Dicţionarul etimologic român)

sglăvóc (-ci), s.m. – 1. Moacă, babă (Cottus gobio). – 2. Albăstrea (Centaurea cyanus, Centaurea phrygia). – Var. z(g)lăvoc, sglăvoacă. Sb. glàvoc, cf. Daničič, III, 183 (Cihac, II, 121; Conev 53), cf. pol. głowacz, ceh. lawouch şi glavă. Legătura sensului al doilea cu rut. gliba „bulgăre de pămînt” (Byhan 341) nu este probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

zglăvóc (bot.) s. m., pl. zglăvóci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zglăvoácă s. f. /zglăvóc s. m. (zool.), pl. zglăvoáce/zglăvóci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zglăvóc2 s.m. (înv.) căpăţână, bulb, spic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
ZGLĂVÓC s. v. albăstrea, albăstrică, albăstriţă, ghioc, vineţea, vineţică.
(Dicţionar de sinonime)

ZGLĂVOÁCĂ s. (IHT.; Cottus gobio) (reg.) babă, babete, moacă, moaţă, (Transilv., Maram. şi Ban.) popă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zg zgl zgla zglav zglavo

Cuvinte se termină cu literele: ca aca oaca voaca avoaca