zglobiu
[Sinonime]
ZGLOBÍU, -ÍE, zglobii, adj. Vioi, sprinten, zburdalnic. ♦ (Despre dansuri) Cu un ritm vioi, săltăreţ, vesel. – Din sl. zlobivŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZGLOBÍU ~ie (~ii) 1) (mai ales despre copii) Care vădeşte uşurinţă în mişcări; jucăuş. 2) (despre dansuri) Care are un ritm vioi; săltăreţ. /<sl. zlobivu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZGLOBÍU, ZGLOBÍE, zglobíi, adj. ~ 2. (Înv.) Josnic, meschin. (din sl. zlobivŭ; cf. bg. zlobiv = răutăcios, pol. ant. zglobiwy = rău)
(Dicţionarul etimologic român)
sglobíu (-íe), adj. – 1. Rău, ticălos. – 2. Ştrengar, zbulrdalnic, poznaş. – 3. Vesel, jucăuş, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Şeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.
(Dicţionarul etimologic român)
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. şi f. zglobíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZGLOBÍU adj. 1. drăcos, neastâmpărat, nebun. (Copil ~.) 2. v. sprinten, vioi. (Zborul ~ al rândunicii.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZGLOBÍU ~ie (~ii) 1) (mai ales despre copii) Care vădeşte uşurinţă în mişcări; jucăuş. 2) (despre dansuri) Care are un ritm vioi; săltăreţ. /<sl. zlobivu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
sglobíu (-íe), adj. – 1. Rău, ticălos. – 2. Ştrengar, zbulrdalnic, poznaş. – 3. Vesel, jucăuş, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Şeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv.
(Dicţionarul etimologic român)
zglobíu adj. m., f. zglobíe; pl. m. şi f. zglobíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZGLOBÍU adj. 1. drăcos, neastâmpărat, nebun. (Copil ~.) 2. v. sprinten, vioi. (Zborul ~ al rândunicii.)
(Dicţionar de sinonime)