zi dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZÍCE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ Expr. Cât ai zice peşte = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimţi. Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificaţia, valoarea...; b) aşadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susţine, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproşa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ♢ Expr. Să nu zici că... = să nu-mi reproşezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Pop.) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-şi da o părere, a se pronunţa într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toţi vor zice cum vrei tu. ♢ Expr. () bine zici! = bună idee! aşa este. Ce-am zis eu? = nu ţi-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socoteşte, dă-ţi părerea; b) aşadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ţi-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Aşa, numai ca să zică şi el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ♢ Impers. O fată ce-i zice Maria. ♢ Expr. (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Lat. dicere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZI, zile, s.f. 1. Interval de timp cuprins între răsăritul şi apusul Soarelui; timpul cât Soarele rămâne deasupra orizontului; p. ext. lumină solară; interval de timp de 24 de ore, corespunzător unei rotaţii a Pământului în jurul axei sale; (Astron.) interval de timp intre două culminaţii succesive ale unui astru. ♢ (Determinând noţiunile „an”, „lună”, pentru a le sublinia durata, lungimea) Trei luni de zile. ♢ Loc. adj. De toate zilele sau (rar) de toată ziua = de fiecare zi; p. ext. obişnuit, comun. De zi cu zi = zilnic. ♢ Loc. adv. La zi = a) în fiecare zi, zilnic; b) la ziua, la data cerută; fără întârziere. Zi de (sau cu) zi sau (rar) cu zi de zi = a) zilnic; p. ext. necontenit, perpetuu; b) din ce în ce; progresiv, treptat. Din zi în zi = a) de azi pe mâine; fără termen precis, la infinit. Amâna plecarea din zi în zi; b) pe fiecare zi; p. ext. din ce în ce. De la o zi la alta = zilnic; p. ext. repede, văzând cu ochii. În toate zilele = în fiecare zi, oricând. (Reg.) Pe toată ziua = în fiecare zi; zilnic. De (sau despre, către) ziuă = puţin înainte de a se lumina; spre dimineaţă. Până în (sau la) ziuă sau de cu ziuă = până a nu se lumina; foarte devreme; dis-de-dimineaţă. Cu ziua-n cap = foarte devreme. La ziuă = în zori. Peste zi = în cursul zilei, ziua. Zi şi noapte sau (adverbial) ziua şi noaptea = tot timpul, fără încetare; fără odihnă. Nici zi, nici noapte sau (adverbial) nici ziua, nici noaptea = niciodată. Toată ziua sau ziua toată = de dimineaţă până seara; p. ext. mereu, continuu. ♢ Expr. A se face ziuă albă = a se lumina complet, a fi plină zi. A face noaptea zi şi ziua noapte sau a face din noapte zi = a lucra sau a petrece noaptea şi a dormi ziua; p. ext. a duce o viaţă dezordonată. Bună ziua, formulă de salut, la întâlnire sau la despărţire, în timpul zilei. A da (sau a dori, a pofti cuiva) bună ziua (sau ziua bună) = a saluta pe cineva. (Pop.) A-şi lua ziua bună = a-şi lua rămas bun. Ca lumina zilei sau ca ziua = (pe lângă adjective ca „limpede”, „clar”) foarte clar, foarte limpede. Într-o (bună) zi sau într-una din zile = odată, cândva. Cât toate zilele (de mare) = foarte mare. A avea (sau a duce) zi bună (sau, rar, albă) cu cineva = a trăi în bune relaţii cu cineva. A da zi după zi = a lăsa de azi pe mâine; a amâna. La zile mari = la ocazii deosebite; p. ext. rar de tot, în mod excepţional. ♢ (Compus) Zi-lumină = perioadă a zilei (1) cuprinsă între răsăritul şi apusul Soarelui. Zi-muncă = unitate de măsură convenţională care serveşte drept etalon pentru stabilirea salariului. ♦ (Adverbial, în formele ziua, zilele, zile) în timpul zilei, în fiecare zi. Ziua umbla, noaptea se odihnea. ♢ (În sintagme şi loc., ca unitate de măsură sau de calcul) Zi de muncă = durata timpului în cursul căruia lucrătorul prestează zilnic muncă. Cu ziua = cu plata socotită după zilele muncite; fără angajament permanent. Zi de cale (sau de drum) = distanţă care se poate străbate într-o zi cu piciorul. ♦ (Articulat; urmat de o determinare în genitiv sau introdusă prin prep. „de”) Data, momentul în care s-a întâmplat sau urmează să se întâmple ceva; termen soroc. ♢ Ziua de astăzi = perioada de timp, epoca în care trăim, prezentul. Ziua de mâine = viitorul. Ziua de ieri = trecutul. (În unele credinţe religioase) Ziua de apoi = momentul în care viii şi morţii vor fi chemaţi la judecata lui Dumnezeu. ♢ (Ca termen calendaristic) Ziua de 1 Mai. (Pop.) Zi-ntâi = prima zi a fiecărei luni. ♢ (În titulatura sărbătorilor sau a anumitor date fixe) Ziua femeii. ♢ Zi aniversară sau ziua naşterii (sau de naştere) = aniversare (a zilei de naştere a cuiva). Ziua (numelui) cuiva = onomastica cuiva. 2. (La pl.) Viaţă, existenţă, trai. ♢ Expr. A avea zile = a mai avea de trăit, a-i fi dat să (mai) trăiască. Câte zile voi (sau vei, va etc.) avea = cât voi (sau vei, va etc.) trăi, tot timpul vieţii. Abia îşi ţine zilele, se spune despre cineva care trăieşte prost, greu, foarte modest. (Pop.) Cu zilele în mână = a) într-o primejdie de moarte, la un pas de moarte; b) înfricoşat, înspăimântat. A ridica (sau a răpune, a curma, a lua) cuiva zilele = a omorî pe cineva. A i se isprăvi cuiva zilele = a muri. A-şi urî zilele sau a i se urî cuiva cu zilele = a se sătura de viaţă, a nu mai voi să trăiască. Vai de zilele mele (sau tale etc.) = vai de capul meu (sau al tău etc.), vai de mine (sau de tine etc.). De (sau în) zilele mele (sau ale tale etc.) = în timpul vieţii mele (sau tale etc.). 3. (La pl.; cu determinări care precizează o perioadă de timp) Vreme, epocă. Zilele tinereţii. ♢ Expr. Mic de zile = tânăr. Vechi (sau înaintat) în (sau de) zile = înaintat în vârstă, bătrân. (Rar) Veşnic de zile = nemuritor. (A fi) învechit în zile rele = (a fi) înrăit. [Var.: zíuă s.f.] – Lat. dies.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZÍCE, zic, vb. III. Intranz. A purta numele; a se numi; a se chema.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ZÍCE zic 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a spune. ♢ Ce mai zici? ce mai faci? Va să zică adică; prin urmare. 2) A enunţa cu fermitate; a afirma. 3) A aduce ca obiecţie; a obiecta. Ai ce zice? 4) A găsi de cuviinţă; a crede; a considera; a socoti. ♢ Să zicem a) să admitem; b) de exemplu. 5) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta, a interpreta; a executa. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. /<lat. dicere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZI zíle f. 1) Interval de timp dintre răsăritul şi apusul soarelui. ♢ La ~ la ziua fixată. Pe ~, peste ~ în cursul zilei. ~ de ~, ~ cu ~ a) în fiecare zi; b) necontenit; mereu; c) din ce în ce; treptat. Din ~ în ~ a) de azi pe mâine; b) din ce în ce. De la o ~ la alta a) zilnic; b) în scurt timp; repede. De cu ~ încă din timpul zilei. Despre (sau către) ziuă puţin înainte de a se lumina. În faptul (sau zorii) zilei, în zori de ~ dis-de-dimineaţă. În toiul zilei, în plină ~ în amiaza zilei. De toate zilele, de toată ziua a) de fiecare zi; b) obişnuit. ~ şi noapte în permanenţă; necontenit. Cât toate zilele foarte mare. Cale de o ~ distanţă care poate fi parcursă pe jos în timp de o zi. Cu ziua cu plata pentru fiecare zi muncită. ~ liberă zi când cineva se odihneşte drept recompensă pentru o muncă prestată suplimentar. A se crăpa (sau a se miji) de ziuă, a se face ziuă a se lumina. A se face (sau a fi) ziuă albă a se lumina complet. Clar ca bună ziua, limpede ca lumina zilei foarte clar. A face din noapte ~, a schimba ziua cu noaptea a lucra noaptea şi a dormi ziua. Bună ziua formulă de salut folosită de la sfârşitul dimineţii până la începutul serii. A da bună ziua a saluta pe cineva. A-şi lua ziua bună a) a se despărţi de cineva sau de ceva; b) a saluta la despărţire de cei rămaşi. 2) Perioadă corespunzătoare unei rotaţii a Pământului în jurul axei sale; intervalul de timp egal cu 24 de ore. ♢ ~ solară interval de timp dintre două treceri consecutive ale Soarelui la meridian. ~ muncă a) număr de ore de muncă în timp de 24 de ore; b) unitate de măsură a muncii prestată de membrii unei colectivităţi. Zile numărate timp puţin. 3) Dată în care a avut loc sau urmează să aibă loc ceva. Ziua de naştere. Ziua victoriei. ♢ La zile mari a) în zile de sărbătoare; la ocazii deosebite; b) foarte rar. 4) la pl. Existenţă a unei fiinţe; viaţă; trai. ♢ A avea zile a mai avea de trăit. A avea zile bune cu cineva a se împăca cu cineva; a trăi bine cu cineva. A fi cu zilele în mână (sau în mâini) a se afla într-o mare primejdie; a fi aproape de moarte. A rămâne (sau a scăpa) cu zile a rămâne în viaţă. A lăsa pe cineva cu zile a cruţa cuiva viaţa. A curma (sau a lua) cuiva zilele a omorî pe cineva. A muri cu zile a muri în urma unei boli ce putea fi tratată sau în împrejurări neprevăzute. A-i mânca cuiva zilele, a face cuiva zile fripte (sau negre, amare) a chinui tare pe cineva. 5) mai ales la pl. Interval de timp caracterizat prin anumite evenimente; perioadă. ♢ În ziua (sau zilele) de azi în vremea în care trăim; în prezent. Din zilele noastre din vremea în care trăim. Ziua de ieri trecutul. Ziua de mâine viitorul. [Art. ziua; G.-D. zilei] /<lat. dies
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zíce (-c, -is), vb. – 1. A spune. – 2. A afirma, a asigura. – 3. A vorbi, a pronunţa. – 4. A se ruga. – 5. A citi, a declama, a recita. – 6. A cînta. – 7. A celebra, a oficia. – 8. A suna un instrument. – 9. A obiecta, a critica. – 10. A pretinde, a susţine. – 11. A crede, a gîndi. – 12. A numi, a porecli. – 13. (Refl.) A se chema. – 14. (Refl.) A se presupune, a trece drept. – Mr. dzîc, dzîşu, dziţeare; megl. zic, ziş, ziceri; istr. zic, zis. Lat. dῑcēre (Puşcariu 1941; REW 8268; Popinceanu, ZRPh., LVI, 236), cf. it. dicere, gt. dire, sp. decir. – Der. zicală, s.f. (proverb; formulă magică; bucată muzicală); zicălaş (var. zicălău, zicaş), s.m. (lăutar); zicătoare, s.f. (proverb; bucată muzicală); zicătură, s.f. (proverb; bucată muzicală); zicere, s.f. (zicală; expresie); zicător, s.m. (lăutar); zisă, s.f. (afirmaţie; proverb); prezice, vb., format după fr. prédire; cf. contrazice. Cică, adv. (după cum se spune, se pare), este o simplă abreviere a lui zice că, cf. calabr. cica.
(Dicţionarul etimologic român)

zi (zíle), s.f. – 1. Interval de timp între răsăritul şi apusul Soarelui.; 24 de ore. – 2. Dată. – 3. Termen, soroc. – 4. Sărbătoare de aniversare sau onomastică. – 6. (Pl.) Timp, epocă. – 7. (Pl.) Viaţă. – 8. (Adv.) Ziua, în timpul cît este zi (1), în fiecare zi. – Mr. dzi, dzuă, megl. zuă, istr. zi. Lat. dĭes (Puşcariu 1940; REW 2632), cf. vegl. dai, it., prov., v. fr. di, v. it., cat., sp., port. dia. Forma art. ziua (ca steasteaua) a dus la formarea unui dublet ziuă, care se foloseşte paralel, mai ales în anumite expresii, precum: se face ziuă, de cu ziuă, pînă’n ziuă, spre ziuă. Der. zili (var. înzili), vb. (a da viaţă lungă; Olt., a mînca prost, a-şi duce zilele); ziler, s.m. (Trans., muncitor plătit cu ziua); zilnic, adj. (cotidian); zîuar, s.m. (Banat, ziler); deunăzi, adv. (într-o altă zi, zilele trecute); preziua, s.f. (ajun). Cf. astăzi, azi. Der. neol. ziar, s.n. (jurnal), după lat. diarium; ziarism, s.n. (jurnalism); ziarist, s.m. (gazetar); ziaristică, s.f. (gazetărie).
(Dicţionarul etimologic român)

va să zícă (vrea să însemne) vb. + vb.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

care va să zică loc. conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sus-zís adj. m., pl. sus-zíşi; f. sg. sus-zísă, pl. sus-zíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

óm-zi s. f., pl. om-zile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

própriu-zís adj. m. [-priu pron. -priu], pl. própriu-zíşi; f. sg. própriu-zísă, pl. própriu-zíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aşá-zís adj. m., pl. aşá-zíşi; f. sg. aşá-zísă, pl. aşá-zíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aşá zicând adv. + vb.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zíce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zic, 1 pl. zícem, 2 pl. zíceţi, perf. s. 1 sg. ziséi, 1 pl. zíserăm; imper. 2 sg. zi, neg. nu zíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Luceáfărul-de-Zíuă s. pr. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zi s. f. (în expr. şi ziuă), art. zíua, g.-d. art. zílei; pl. zíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AŞA-ZÍS adj. pretins. (Un ~ inspector.)
(Dicţionar de sinonime)

ZÍCE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a spune. (A ~ următoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunţa. (A ~ următoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăţi.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a susţine. (~ că marfa e de bună calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ că a plecat.) 9. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti. (N-a ~ un cuvânt.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Să ~ că-i aşa cum susţii.) 12. a conţine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fă ce-ţi ~ el!) 14. a obiecta, a reproşa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
(Dicţionar de sinonime)

ZÍCE vb. v. chema, citi, cânta, executa, interpreta, intona, numi, parcurge.
(Dicţionar de sinonime)

FAPTUL ZÍLEI s. v. auroră, crepuscul, zori.
(Dicţionar de sinonime)

ZIUA FORFECÁRILOR s. v. spolocanie.
(Dicţionar de sinonime)

ZI s. 1. dată, termen, timp, vreme. (În ~ua hotărâtă ...) 2. zi aniversară = aniversare, ziua naşterii; ziua naşterii = aniversare, zi aniversară. 3. (art.) onomastică. (Când îşi serbează ~ua?) 4. zi festivă = sărbătoare, (înv. şi pop.) praznic, (înv.) sărbătorie. (Azi e ~, nu se lucrează.) 5. (BIS.) Ziua crucii = înălţarea Sfintei Cruci. 6. timp, vreme. (A venit şi ~ua lui.) 7. (la pl.) existenţă, trai, viaţă. (~lele lui se scurgeau în linişte.)
(Dicţionar de sinonime)

ZIUA ÚRSULUI s. v. întâmpinarea domnului.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A zice ≠ a tăcea
(Dicţionar de antonime)

Zinoapte
(Dicţionar de antonime)