zicere dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZÍCE, zic, vb. III. Tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ Expr. Cât ai zice peşte = într-o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a afirma, a accepta, a consimţi. Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificaţia, valoarea...; b) aşadar, deci, prin urmare. Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat. ♦ A se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune. ♦ (Despre texte) A cuprinde, a scrie, a relata. ♢ (Reg.) A comunica, a transmite, a face cunoscut. 2. A afirma, a declara; a susţine, a pretinde. ♦ A promite, a făgădui. ♦ A răspunde, a riposta; a invoca. Mai zi dacă ai ce. ♦ A reproşa, a obiecta. Frumos, n-am ce zice. ♢ Expr. Să nu zici că... = să nu-mi reproşezi că... ♦ A contesta. ♦ A sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona. 3. (Pop.) A cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori. 4. A-şi da o părere, a se pronunţa într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede. Toţi vor zice cum vrei tu. ♢ Expr. () bine zici! = bună idee! aşa este. Ce-am zis eu? = nu ţi-am spus? vezi că am avut dreptate? Zi... = a) judecă, socoteşte, dă-ţi părerea; b) aşadar, prin urmare. Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ţi-ar părea? Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu. Vino, să zicem, la ora zece. ♦ (La optativ sau la conjunctiv) A avea sau a lăsa impresia că... Aşa, numai ca să zică şi el că face o treabă. 5. A se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli. ♢ Impers. O fată ce-i zice Maria. ♢ Expr. (Refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte). Lat. dicere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZÍCERE, ziceri, s.f. Acţiunea de a zice şi rezultatul ei; ceea ce se exprimă prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvânt, vorbă, vorbire. ♦ Expresie, zicătoare, zicală. – V. zice.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZÍCE, zic, vb. III. Intranz. A purta numele; a se numi; a se chema.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ZÍCE zic 1. tranz. 1) A reda prin cuvinte; a exprima prin grai; a spune. ♢ Ce mai zici? ce mai faci? Va să zică adică; prin urmare. 2) A enunţa cu fermitate; a afirma. 3) A aduce ca obiecţie; a obiecta. Ai ce zice? 4) A găsi de cuviinţă; a crede; a considera; a socoti. ♢ Să zicem a) să admitem; b) de exemplu. 5) (piese muzicale) A produce cu vocea sau cu un instrument; a cânta, a interpreta; a executa. 2. intranz. A purta numele; a se numi; a se chema. /<lat. dicere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZÍCER//E ~ i f. 1) v. A ZICE. 2) Vorbă zisă; spusă. 3) Expresie concisă, deseori figurată, care conţine o povaţă sau un gând înţelept; zicală; zicătoare. /v. a zice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zíce (-c, -is), vb. – 1. A spune. – 2. A afirma, a asigura. – 3. A vorbi, a pronunţa. – 4. A se ruga. – 5. A citi, a declama, a recita. – 6. A cînta. – 7. A celebra, a oficia. – 8. A suna un instrument. – 9. A obiecta, a critica. – 10. A pretinde, a susţine. – 11. A crede, a gîndi. – 12. A numi, a porecli. – 13. (Refl.) A se chema. – 14. (Refl.) A se presupune, a trece drept. – Mr. dzîc, dzîşu, dziţeare; megl. zic, ziş, ziceri; istr. zic, zis. Lat. dῑcēre (Puşcariu 1941; REW 8268; Popinceanu, ZRPh., LVI, 236), cf. it. dicere, gt. dire, sp. decir. – Der. zicală, s.f. (proverb; formulă magică; bucată muzicală); zicălaş (var. zicălău, zicaş), s.m. (lăutar); zicătoare, s.f. (proverb; bucată muzicală); zicătură, s.f. (proverb; bucată muzicală); zicere, s.f. (zicală; expresie); zicător, s.m. (lăutar); zisă, s.f. (afirmaţie; proverb); prezice, vb., format după fr. prédire; cf. contrazice. Cică, adv. (după cum se spune, se pare), este o simplă abreviere a lui zice că, cf. calabr. cica.
(Dicţionarul etimologic român)

va să zícă (vrea să însemne) vb. + vb.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

care va să zică loc. conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sus-zís adj. m., pl. sus-zíşi; f. sg. sus-zísă, pl. sus-zíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

óm-zi s. f., pl. om-zile
(Dicţionar ortografic al limbii române)

própriu-zís adj. m. [-priu pron. -priu], pl. própriu-zíşi; f. sg. própriu-zísă, pl. própriu-zíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aşá-zís adj. m., pl. aşá-zíşi; f. sg. aşá-zísă, pl. aşá-zíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aşá zicând adv. + vb.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zíce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zic, 1 pl. zícem, 2 pl. zíceţi, perf. s. 1 sg. ziséi, 1 pl. zíserăm; imper. 2 sg. zi, neg. nu zíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zícere s. f., g.-d. art. zícerii; pl. zíceri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
AŞA-ZÍS adj. pretins. (Un ~ inspector.)
(Dicţionar de sinonime)

ZÍCE vb. 1. a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~-i înainte, nu te sfii!) 2. a rosti, a spune, a vorbi, (pop.) a cuvânta, a glăsui, a grăi. (~ numai prostii.) 3. a afirma, a declara, a mărturisi, a relata, a spune. (A ~ următoarele ...) 4. a exprima, a formula, a pronunţa. (A ~ următoarea opinie ...) 5. a face, a spune. (El ~: – Nu vreau!) 6. a comunica, a spune, a transmite. (I-am ~ tot ce mi-ai spus; le-a ~ ultimele noutăţi.) 7. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a susţine. (~ că marfa e de bună calitate.) 8. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zvoni. (Se ~ că a plecat.) 9. a articula, a grăi, a pronunţa, a rosti. (N-a ~ un cuvânt.) 10. a se chema, a se numi, a se spune. (Cum se ~ pe la voi acestei flori?) 11. a admite, a presupune, a spune. (Să ~ că-i aşa cum susţii.) 12. a conţine, a cuprinde, a scrie, a spune. (Ce ~ aceste documente?) 13. a ordona, a porunci, a spune. (Fă ce-ţi ~ el!) 14. a obiecta, a reproşa, a spune. (N-am ce ~, totul a fost perfect.)
(Dicţionar de sinonime)

ZÍCE vb. v. chema, citi, cânta, executa, interpreta, intona, numi, parcurge.
(Dicţionar de sinonime)

ZÍCERE s. exprimare, formulare, pronunţare, rostire, spunere. (~ unei opinii.)
(Dicţionar de sinonime)

ZÍCERE s. v. aforism, cugetare, cuvânt, dicton, expresie, maximă, proverb, sentinţă, termen, vorbă, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A zice ≠ a tăcea
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: zi zic zice zicer

Cuvinte se termină cu literele: re ere cere icere