zimț dex - definiţie, sinonime, conjugare

zimț

[Sinonime]
ZIMŢ, zimţi, s.m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (Fam., înv., la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dinţii unei rotiţe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de ferăstrău etc. 2. (Înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – Cf. bg. z ă b e c, scr. z u b a c.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZIMŢ ~i m. 1) Crestătură (ascuţită) făcută pe muchia unei monede, a unui instrument sau a unei piese. 2) la pl. înv. fam. Bani de metal; monede. /cf. bulg. zăbec, sb. zubac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zimţ (-ţi), s.m. – 1. Dinte mare, colţ, vîrf. – 2. Crenel. – 3. Crestătură pe marginea monedei. – 4. Monedă de aur, ducat, galben. – 5. Tindeche la războiul de ţesut. – Var. zimte. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul unui dim. *ząbĭcĭ (Tiktin; Conev 66; Candrea), cf. bg. zăbec, sb. zubac. Der. din germ. Sims (Lacea, Dacor., III, 746; Scriban) pare mai puţin probabilă. – Der. zimţa (var. zimţ(u)i), vb. (a face zimţi, a cresta, a stria). – Cf. zîmba, zăbală.
(Dicţionarul etimologic român)

ZIMŢ, zimţi, s.m. 1. (Mai ales la pl.) ~; p.  e x t. obiect care are astfel de zimţi. ♢ (Fig.) Făcură nouă secreţele Cu mănunchi de floricele, Cu zimţii de viorele. 2. (Înv.) ~; (fig.) zimţii munţilor. [şi DLRLC]
(Dicţionarul etimologic român)

ZIMŢ2, zimţi, s.m. (Reg., numai la pl.) Tindeche. [şi DLRLC]
(Dicţionarul etimologic român)

zimţ s. m., pl. zimţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZIMŢ s. 1. crestătură, dinte. (~ pe muchia unei monede.) 2. colţ, dinte. (~ al ferăstrăului.)
(Dicţionar de sinonime)

ZIMŢ s. v. cheotoare, crenel, galben.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zi zim

Cuvinte se termină cu literele: mt imt