zimțuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZIMŢUÍ, zimţuiesc, vb. IV. Tranz. A face zimţi la o piesă, la o pânză de ferăstrău, la o seceră etc.; a zimţa, a cresta, a randalina, a stria, a moleta. – Zimţ + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZIMŢUÍRE, zimţuiri, s.f. Acţiunea de a zimţui; zimţare. – V. zimţui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZIMŢU//Í ~iésc tranz. (instrumente, piese etc.) A prevedea cu zimţi; a cresta. /zimţ + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZIMŢUÍ, zimţuiésc, vb. IV. ~ ♦ Refl. (Fig.) A se încreţi. Un vântişor fâlfâi în pămătufurile trestiilor; luciul s-a umbrit şi s-a zimţuit.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zimţuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zimţuiésc, imperf. 3 sg. zimţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zimţuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zimţuíre s. f., g.-d. art. zimţuírii; pl. zimţuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZIMŢUÍ vb. a cresta, a dinţa, a zimţa. (A ~ muchia unei piese metalice.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zi zim zimt zimtu zimtui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire tuire mtuire