zimogen
ZIMOGÉN, zimogene, s.n. (Biol.) Formă inactivă a unei enzime. – Din fr. zymogène.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZIMOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre bacterii) Care produce fermentaţie. // s.n. Forma inactivă a unei enzime. [< fr. zymogène, cf. gr. zyme – ferment, gennan – a produce].
(Dicţionar de neologisme)
ZIMOGÉN2, -Ă, zimogéni, -e, adj. (Despre celule, glande) Care produce enzime; (despre bacterii) care produce fermentaţie; fermentativ. [morf. DOOM]
(Marele dicţionar de neologisme)
zimogén adj. m., pl. zimogéni; f. sg. zimogénă, pl. zimogéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZIMOGÉN, -Ă adj. (Biol.; despre bacterii) Care produce fermentaţie. // s.n. Forma inactivă a unei enzime. [< fr. zymogène, cf. gr. zyme – ferment, gennan – a produce].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
zimogén adj. m., pl. zimogéni; f. sg. zimogénă, pl. zimogéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)