ZIMOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la zimotehnie. [< fr. zymotechnique].
(Dicţionar de neologisme)
ZIMOTÉHNICĂ s.f. Zimotehnie. [g.-d. art. zimotéhnicii] (cf. germ. Zymotechnik)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
ZIMOTÉHNIC, -Ă, zimotéhnici, -e, adj. Care se referă la sau aparţine de zimotehnie. (cf. fr. zymotechnique, germ. zymotechnisch)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zimotéhnică s. f., g.-d. art. zimotéhnicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zimotéhnic adj. m., pl. zimotéhnici; f. sg. zimotéhnică, pl. zimotéhnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ZIMOTÉHNICĂ s.f. Zimotehnie. [g.-d. art. zimotéhnicii] (cf. germ. Zymotechnik)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zimotéhnică s. f., g.-d. art. zimotéhnicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zimotéhnic adj. m., pl. zimotéhnici; f. sg. zimotéhnică, pl. zimotéhnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)