zinc dex - definiţie, sinonime, conjugare

zinc

ZINC s.n. Element chimic, metal de culoare albă-albăstruie, întrebuinţat în industrie atât singur, cât şi sub formă de aliaje. – Din fr. zinc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZINC n. Metal de culoare albă-albăstruie, întrebuinţat în industrie, mai ales, sub formă de aliaje. /<fr. zinc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZINC s.n. ~ ♢ Alb de zinc = oxid de zinc (substanţă folosită în vopsitorie).
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zinc s.m. – Metal alb-albăstrui. – Var. ţinc. Mr. ţingu. Fr. zinc, var. din germ. Zink; şi mr. din it. zinco, cf. ngr. τσίνϰος.
(Dicţionarul etimologic român)

ZINC s.n. Metal alb-albăstrui care se întrebuinţează sub formă de tablă în aliaje, pentru protecţia superficială a oţelurilor etc. [< fr. zinc, cf. germ. Zink].
(Dicţionar de neologisme)

ZINC s.n. Metal alb-albăstrui, moale, maleabil şi ductil, uşor fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, la zincarea oţelurilor etc. [Simb. Zn] (din fr. zinc)
(Marele dicţionar de neologisme)

zinc s. n., simb. Zn
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: zi zin

Cuvinte se termină cu literele: nc inc