zincat

ZINCÁ, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZINCÁT, -Ă, zincaţi, -te, adj. Acoperit cu zinc. – V. zinca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZIN//CÁ ~chéz tranz. tehn. v. A ZINCUI. /<fr. zinquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZINCÁ vb. I. tr. A acoperi un metal, un obiect etc. cu un strat (subţire) de zinc. [Cf. fr. zinquer].
(Dicţionar de neologisme)

ZINCÁT s.m. Sare a hidroxidului de zinc. [< fr. zincate].
(Dicţionar de neologisme)

ZINCÁ vb. I. Tranz. A acoperi un metal, un obiect cu un strat de zinc. (din fr. zinquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

ZINCÁT s.m. Sare a hidroxidului de zinc. (din fr. zincate)
(Marele dicţionar de neologisme)

zincá vb., ind. prez. 1 sg. zinchéz, 3 sg. şi pl. zincheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zincát s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZINCÁ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)
(Dicţionar de sinonime)

ZINCÁT adj. (TEHN.) galvanizat, zincuit. (Tablă ~.)
(Dicţionar de sinonime)