zincuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZINCUÍ, zincuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un obiect de oţel, de fontă sau nemetalic cu un strat subţire de zinc pentru a-l feri de coroziune sau pentru a-i da un aspect decorativ; a zinca. – Zinc + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZINCUÍRE, zincuiri, s.f. Acţiunea de a zincui şi rezultatul ei; zincare. – V. zincui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZINCU//Í ~iésc tranz. tehn. (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subţire de zinc (în scop protector sau decorativ) /zinc + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zincuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zincuiésc, imperf. 3 sg. zincuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zincuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zincuíre s. f., g.-d. art. zincuírii; pl. zincuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZINCUÍ vb. (TEHN.) a galvaniza, a zinca. (A ~ un obiect metalic.)
(Dicţionar de sinonime)

ZINCUÍRE s. (TEHN.) galvanizare, zincare. (~ tablei.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zi zin zinc zincu zincui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire cuire ncuire