zirconiu

ZIRCÓNIU s.n. Element chimic, metal de culoare cenuşie, intermediar între siliciu şi aluminiu, care se întrebuinţează la fabricarea recipientelor rezistente la temperaturi înalte, a unor oţeluri speciale etc. – Din fr. zirconium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZIRCÓNIU s.n. Metal de culoare cenuşie, întâlnit rar în natură, intermediar între aluminiu şi siliciu. [Pron. -niu. / < fr. zirconium].
(Dicţionar de neologisme)

ZIRCÓNIU s.n. Metal alb-cenuşiu, greu fuzibil, cu rezistenţă mecanică ridicată, folosit la elaborarea unor oţeluri speciale, dure, la construirea reactoarelor nucleare. [-niu, pron. -nìu; simb. Zr] (din fr. zirconium)
(Marele dicţionar de neologisme)

zircóniu (chim.) s. n. [-niu pron. -niu], art. zircóniul; simb. Zr
(Dicţionar ortografic al limbii române)