zisă

ZIS, ZÍSĂ, zişi, zise, adj., s.f. 1. Adj. Numit, denumit, poreclit. ♢ Loc. adj. Aşa-zis (sau -zisă, -zişi, -zise) = pe nedrept sau în mod convenţional numit astfel; aparent, fals. 2. S.f. Vorbă, spusă; afirmaţie. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZIS zísă (zişi, zíse) Care este poreclit. ♢ Aşa-zis numit astfel (nemotivat sau convenţional). /v. a zice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZÍS//Ă ~e f. 1) Ceea ce a fost zis; zicere; spusă. 2) rar Expresie concisă, deseori figurată, care conţine o povaţă sau un gând înţelept; zicătoare; zicală; zicere. /v. a zice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZIS, -Ă, zişi, -se, adj. 1. ~ ♢ (Substantivat) Zisul Dillon, după ce l-a luat deoparte.... ♦ Care are pretenţia că este într-un anumit fel. 2. s.f. (mai ales la pl.) ~.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

própriu-zís adj. m. [-priu pron. -priu], pl. própriu-zíşi; f. sg. própriu-zísă, pl. própriu-zíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aşá-zís adj. m., pl. aşá-zíşi; f. sg. aşá-zísă, pl. aşá-zíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sus-zís adj. m., pl. sus-zíşi; f. sg. sus-zísă, pl. sus-zíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zis adj. m., pl. zişi; f. sg. zísă, pl. zíse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zísă, zíse, s.f. (înv.) 1. îndemn, sfat. 2. ordin, poruncă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
AŞA-ZÍS adj. pretins. (Un ~ inspector.)
(Dicţionar de sinonime)

ZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supra-numit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)
(Dicţionar de sinonime)

ZÍSĂ s. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, mărturisire, relatare, spusă, vorbă, (livr.) aserţiune, propoziţie, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)
(Dicţionar de sinonime)

ZÍSĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.
(Dicţionar de sinonime)