zlătar

ZLĂTÁR, zlătari, s.m. 1. (Înv.) Meşter (ţigan) care se ocupa cu prelucrarea aurului. 2. Ţigan (nomad). – Din bg., scr. zlatar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZLĂŢÁR ~i m. înv. 1) Meşter (ţigan) care confecţiona obiecte din aur. 2) Ţigan nomad, care trăia în şatră; şătrar. /<bulg., sb. zlatar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZLĂTÁR, zlătári, s.m. 1. ~, v. a u r a r. 2. ~, aparţinător comunitaţilor care se îndeletniceau cu căutatul şi strânsul nisipurilor aurifere. [şi DLRLC]
(Dicţionarul etimologic român)

zlătár s. m., pl. zlătári
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZLĂTÁR s. v. aurar.
(Dicţionar de sinonime)