zmeu dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZMEU, (I) zmei, s.m., (II) zmeie, s.n. I S.m. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaş cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea şi fiind întotdeauna învins de forţele binelui. ♦ Fig. Erou, viteaz. ♢ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejeşte. ♦ Fig. Cal focos şi aprig. 2. Balaur. 3. (În credinţele populare) Boală pricinuită de dragoste. II S.n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet uşor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului şi care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZMEU1 zmei m. 1) (în basme) Personaj imaginar, înzestrat cu puteri supranaturale, care întruchipează răul. 2) fig. Persoană care manifestă vitejie (în luptă). 3) fig. Cal tânăr şi iute. /<sl. zmii
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZMEU2 zméie n. Jucărie constând dintr-o bucată de hârtie sau din pânză fixată pe un cadru dreptunghiular de lemn, care, ţinută de o sfoară lungă, se înalţă în aer, când bate vântul. /<sl. zmii
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZMEU, (I) zmei, s.m. (II) zméie s.n. [Pl. şi (rar, (II), s.m.) zmei] I s.m. ~ 2. (Mai ales la figurat sau în comparaţii) Balaur. 3. ~. -- Lipsesc definiţiile 1 şi 3. [gall]
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

ZMEU, (I) zmei, s.m. ~ 3. ~; Boală pusă pe seama acţiunii unui duh rău, care urmăreşte femeile. 4. (Înv.) Şarpe. (din sl. zmiĩ = zmeu; cf. bg. zmĕi, zmija, scr. zmaj) -- Lipsesc definiţiile 1 şi 2. [gall]
(Dicţionarul etimologic român)

sméu (-éi), s.m. – 1. (Înv.) Şarpe. – 2. (Înv.) Dragon. – 3. Căpcăun, monstru din mitologia populară. – 4. Boală atribuită intervenţiei unui duh rău care persecută femeile. – 5. (S.n.) Cometă, jucărie de hîrtie. – Var. zmeu, smău, zmău şi der. – Mr., megl. zmeu. Sl. zmiĭ „balaur” (Miklosich, Lexicon, 230; Cihac, II, 474; Conev 106; cf. Byck-Graur 21), cf. bg. zmĕi, zmija, sb., cr. zmaj. – Der. smeoaică, s.f. (căpcăună; somnoroasă, Laserpitium latifolium); smeoaie, s.f. (căpcăună; plantă, Libanotis montana), în Trans. şi Olt.; smeesc, adj. (de căpcăun); smeios, adj. (năvalnic, violent).
(Dicţionarul etimologic român)

coáda-zméului (bot.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zmeu (mit.) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zméii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zmeu (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
FLOAREA-ZMÉULUI s. v. barba-popii.
(Dicţionar de sinonime)

BURUIANA-ZMÉULUI s. v. scai-albastru, scai vânăt.
(Dicţionar de sinonime)

ZMEU s. v. balaur, ofidian, şarpe.
(Dicţionar de sinonime)

ZMEU s. (prin Transilv. şi Ban.) şercan. (~ de hârtie, cu speteze.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zm zme

Cuvinte se termină cu literele: eu meu