ZÓNĂ, zone, s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcţie de poli, de cercurile polare şi de tropice şi caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (Astron.) Fiecare dintre părţile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porţiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinaţii determinate etc. 3. (Geom.) Parte din suprafaţa unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (Fiz.) Bandă de frecvenţă în care oscilaţiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZÓNA s.f. (În sintagma) Zona Zoster = boală infecţioasă virotică localizată în ganglionii spinali şi caracterizată prin dureri şi prin erupţii veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. – Din fr. zona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZÓN//Ă ~e f. 1) Diviziune a globului pământesc, delimitată de poli, de cercurile polare şi de tropice, care are trăsături climaterice proprii. ~ tropicală. 2) Porţiune dintr-un spaţiu, caracterizată prin anumite particularităţi; centură. ~ de frontieră. 3) mat. Parte a unei sfere, cuprinsă între două planuri paralele. [G.-D. zonei] /<fr. zone, lat. zona
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZÓNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare şi de tropice. ♦ Fiecare dintre părţile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Porţiune delimitată dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei împrejurări speciale. ♦ (Silv.) Suprafaţă denumită convenţional după o plantă-tip. ♦ Spaţiu de operaţii militare; (av.) porţiune a spaţiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixează piloţilor pentru lucru în aer. ♦ Întindere delimitată din punct de vedere administrativ şi economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor părţi din furnal. ♦ Întindere, extensiune a ceva. 3. Porţiune din suprafaţa unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvenţă în care oscilaţiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].
(Dicţionar de neologisme)
ZÓNA s.f. (Med.) Sindrom caracterizat prin erupţii de vezicule herpetice, localizate pe o singură parte a corpului şi dispuse pe traiectul unui nerv. ♢ Zona zoster = boală infecţioasă caracterizată prin erupţii pe traiectul nervilor senzoriali. [< fr. zona, cf. gr. zone – centură].
(Dicţionar de neologisme)
ZÓNĂ s.f. 1. Porţiune din suprafaţa uscatului, a vegetaţiei şi climei, din adâncimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafaţă delimitată de teren din teritoriul unui oraş, al unei comune. · (Silv.) Suprafaţă denumită convenţional după o plantă-tip. · Spaţiu de operaţii militare; porţiune a spaţiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloţii. · Întindere delimitată din punct de vedere administrativ şi economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care înregistrează un număr oarecare de cuvinte, destinate unei întrebuinţări preferenţiale. · (Tehn.) Denumire a unor părţi din furnal. · Întindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare şi de tropice. 3. Fiecare dintre părţile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Porţiune din suprafaţa unei sfere între două planuri paralele. 5. (Fiz.) Bandă de frecvenţă în care oscilaţiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)
(Marele dicţionar de neologisme)
ZÓNA s. f. ~ zoster = boală infecţioasă virotică, localizată în ganglionii spinali şi caracterizată prin dureri şi erupţii eritemato-veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. (< fr. zona)
(Marele dicţionar de neologisme)
zóna zóster s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZÓNĂ s. 1. porţiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitată în spaţiu.) 2. loc, regiune, teren, ţinut. (Nu cunoaşte bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, tărâm, teritoriu, ţinut. (Se afla în ~ necunoscute.) 4. regiune, ţinut, (înv.) oblastie, olat. (În ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zonă tropicală = tropice (pl.). 6. regiune, suprafaţă, teritoriu. (O ~ aridă.) 7. loc, spaţiu. (Erau ~ pline cu apă.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (BOT.) zonă apicală = caliptră, piloriză, scufie. 10. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, sferă, tărâm. (~ de preocupări.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZÓNA s.f. (În sintagma) Zona Zoster = boală infecţioasă virotică localizată în ganglionii spinali şi caracterizată prin dureri şi prin erupţii veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. – Din fr. zona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZÓNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare şi de tropice. ♦ Fiecare dintre părţile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Porţiune delimitată dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei împrejurări speciale. ♦ (Silv.) Suprafaţă denumită convenţional după o plantă-tip. ♦ Spaţiu de operaţii militare; (av.) porţiune a spaţiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixează piloţilor pentru lucru în aer. ♦ Întindere delimitată din punct de vedere administrativ şi economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor părţi din furnal. ♦ Întindere, extensiune a ceva. 3. Porţiune din suprafaţa unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvenţă în care oscilaţiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].
(Dicţionar de neologisme)
ZÓNA s.f. (Med.) Sindrom caracterizat prin erupţii de vezicule herpetice, localizate pe o singură parte a corpului şi dispuse pe traiectul unui nerv. ♢ Zona zoster = boală infecţioasă caracterizată prin erupţii pe traiectul nervilor senzoriali. [< fr. zona, cf. gr. zone – centură].
(Dicţionar de neologisme)
ZÓNĂ s.f. 1. Porţiune din suprafaţa uscatului, a vegetaţiei şi climei, din adâncimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafaţă delimitată de teren din teritoriul unui oraş, al unei comune. · (Silv.) Suprafaţă denumită convenţional după o plantă-tip. · Spaţiu de operaţii militare; porţiune a spaţiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloţii. · Întindere delimitată din punct de vedere administrativ şi economic-financiar; sector. · (Inform.) Parte a memoriei centrale care înregistrează un număr oarecare de cuvinte, destinate unei întrebuinţări preferenţiale. · (Tehn.) Denumire a unor părţi din furnal. · Întindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare şi de tropice. 3. Fiecare dintre părţile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Porţiune din suprafaţa unei sfere între două planuri paralele. 5. (Fiz.) Bandă de frecvenţă în care oscilaţiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)
(Marele dicţionar de neologisme)
ZÓNA s. f. ~ zoster = boală infecţioasă virotică, localizată în ganglionii spinali şi caracterizată prin dureri şi erupţii eritemato-veziculare pe traiectul nervilor senzoriali. (< fr. zona)
(Marele dicţionar de neologisme)
zóna zóster s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZÓNĂ s. 1. porţiune, regiune, sector. (O ~ bine delimitată în spaţiu.) 2. loc, regiune, teren, ţinut. (Nu cunoaşte bine ~.) 3. loc, meleag, regiune, tărâm, teritoriu, ţinut. (Se afla în ~ necunoscute.) 4. regiune, ţinut, (înv.) oblastie, olat. (În ~ele calde.) 5. (GEOGR.) zonă tropicală = tropice (pl.). 6. regiune, suprafaţă, teritoriu. (O ~ aridă.) 7. loc, spaţiu. (Erau ~ pline cu apă.) 8. (MED.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (BOT.) zonă apicală = caliptră, piloriză, scufie. 10. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, sferă, tărâm. (~ de preocupări.)
(Dicţionar de sinonime)