zoochimie
ZOOCHIMÍE s.f. Disciplină care studiază compoziţia chimică a corpului animalelor şi procesele chimice care se petrec în el. – Din fr. zoochimie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZOOCHIMÍE f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul proceselor chimice din corpul animalelor. /<fr. zoochimie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZOOCHIMÍE s.f. Disciplină care studiază compoziţia chimică a corpului animalelor şi procesele chimice care se petrec în el. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / < fr. zoochimie].
(Dicţionar de neologisme)
ZOOCHIMÍE s. f. disciplină care studiază compoziţia chimică a corpului animalelor şi procesele chimice ce se petrec în el. (< fr. zoochimie)
(Marele dicţionar de neologisme)
zoochimíe s. f. chimie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZOOCHIMÍE f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul proceselor chimice din corpul animalelor. /<fr. zoochimie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ZOOCHIMÍE s. f. disciplină care studiază compoziţia chimică a corpului animalelor şi procesele chimice ce se petrec în el. (< fr. zoochimie)
(Marele dicţionar de neologisme)
zoochimíe s. f. chimie
(Dicţionar ortografic al limbii române)