zoocor
ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s.f. (Plantă) care are fructe sau seminţe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formaţii corespunzătoare (cârlige, ţepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanţe mari. – Din fr. zoochore.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZOOCÓR ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre plante) Care are fructe şi seminţe adap-tate pentru răspândirea cu ajutorul animale-lor. /<fr. zoochore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZOOCÓR, -Ă adj., s.f. (Plantă) adaptată pentru răspândirea seminţelor prin intermediul animalelor. [< fr. zoochore].
(Dicţionar de neologisme)
ZOOCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) ale cărei seminţe se răspândesc prin intermediul animalelor. (< fr. zoochore)
(Marele dicţionar de neologisme)
zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. sg. zoocóră, pl. zoocóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZOOCÓR ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre plante) Care are fructe şi seminţe adap-tate pentru răspândirea cu ajutorul animale-lor. /<fr. zoochore
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ZOOCÓR, -Ă adj., s. f. (plantă) ale cărei seminţe se răspândesc prin intermediul animalelor. (< fr. zoochore)
(Marele dicţionar de neologisme)
zoocór adj. m., pl. zoocóri; f. sg. zoocóră, pl. zoocóre
(Dicţionar ortografic al limbii române)