zoofagie
ZOOFAGÍE s.f. Faptul de a se hrăni cu carne de animale. – Din fr. zoophagie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZOOFAGÍE f. Deprinderea de a folosi carnea animală drept hrană. /<fr. zoophagie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZOOFAGÍE s.f. Faptul de a se hrăni cu carne de animale. [Gen. -iei. / < fr. zoophagie, cf. gr. zoon – animal, phagein – a mânca].
(Dicţionar de neologisme)
ZOOFAGÍE s. f. faptul de a fi zoofag. (< fr. zoophagie)
(Marele dicţionar de neologisme)
zoofagíe s. f., art. zoofagía, g.-d. zoofagíi, art. zoofagíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZOOFAGÍE f. Deprinderea de a folosi carnea animală drept hrană. /<fr. zoophagie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ZOOFAGÍE s. f. faptul de a fi zoofag. (< fr. zoophagie)
(Marele dicţionar de neologisme)
zoofagíe s. f., art. zoofagía, g.-d. zoofagíi, art. zoofagíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)