zoolatru

ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZOOLÁTR//U ~ă (~i, ~e) şi substantival Care împărtăşeşte zoolatria. /<fr. zoolâtre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZOOLÁTRU, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care se închină la animale. [Pron. zo-o-. / < fr. zoolâtre].
(Dicţionar de neologisme)

ZOOLÁTRU, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se închină la animale. (< fr. zoolâtre)
(Marele dicţionar de neologisme)

zoolátru adj. m., s. m. (sil. -tru), pl. zoolátri; f. sg. zoolátră, pl. zoolátre
(Dicţionar ortografic al limbii române)