ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj. Referitor la zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zoothérapeutique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă adj. Referitor la zooterapie. [Pron. zo-o-...-pe-u-. / < fr. zoothérapeutique].
(Dicţionar de neologisme)
ZOOTERAPEÚTICĂ s.f. Zooterapie. [Pron. zo-o-...-pe-u-. / < fr. zoothérapeutique].
(Dicţionar de neologisme)
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la zooterapie. II. s. f. zooterapie. (< fr. zoothérapeutique)
(Marele dicţionar de neologisme)
ZOOTERAPEÚTICĂ s.f. Zooterapie. (din fr. zoothérapeutique)
(Marele dicţionar de neologisme)
zooterapeútic adj. m. terapeutic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zooterapeútică s. f., g.-d. art. zooterapeúticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă adj. Referitor la zooterapie. [Pron. zo-o-...-pe-u-. / < fr. zoothérapeutique].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
ZOOTERAPEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la zooterapie. II. s. f. zooterapie. (< fr. zoothérapeutique)
(Marele dicţionar de neologisme)
ZOOTERAPEÚTICĂ s.f. Zooterapie. (din fr. zoothérapeutique)
(Marele dicţionar de neologisme)
zooterapeútic adj. m. terapeutic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zooterapeútică s. f., g.-d. art. zooterapeúticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)