zor dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZOR1 S.n. 1. Activitate însufleţită, febrilă; grabă mare, urgenţă, sârguinţă, febrilitate, însufleţire. ♢ Loc. adv. Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede. De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însufleţire, cu elan. Cu zorul = cu forţa, forţat. ♢ Loc. vb. A avea zor = a se grăbi. A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. ♢ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A da zor = a lucra, a acţiona cu mare grabă. A-i da zor cu (sau că...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrânge, a forţa (pe cineva). 2. Necesitate, nevoie; strâmtorare, necaz. ♢ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar numaidecât; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ţi pasă? ce te interesează? ce-ţi trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... – Din tc. zor „silă, forţă”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZOR2 interj. v. zur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZOR n. rar 1) Acţiune grăbită şi încordată. ♢ Cu ~ cu grabă mare. De ~ din toate puterile; din răsputeri. A-i da ~ a se grăbi. A da cuiva ~ a face pe cineva să se grăbească. 2) Ceea ce este necesar; necesitate; nevoie. /<turc. zor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZOR1 s.n. ~ ♦ A da cuiva zor = a grăbi, a îndemna, a sili pe cineva; zor-nevoie = numaidecât, cu orice preţ; a-şi face zor mâniei = a se aţâţa singur, a-şi face singur sânge rău, a se necăji.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

ZOR-NEVÓIE loc. adv. Numaidecât, cu orice preţ.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zor interj. – Imită zăngănitul obiectelor metalice. – Var. zur, ţur. Creaţie expresivă, cf. zang. – Der. zornăi (var. zurăi, zurui, zorzoi, zorzoni), vb. (a zăngăni), a cărui legătură cu mag. zörrenni (Cihac, II, 540) nu este probabilă; zornăit (var. zornet, zurăit, zuruit), s.n. (zăngănit); zornăială (var. zornăitură, zorzoială), s.f. (zăngănit); zornăitor (var. zuruitor), adj. (zgomotos); zorzoană, s.f. (podoabe, ornamente fără gust), s-ar fi zis la început de cele care se foloseau pentru a face zgomot, cf. ţarţam; (în)zorzona, vb. (a se împodobi cu zorzoane, a se împopoţona); zurzur, s.m. (podoabă, zorzoană).
(Dicţionarul etimologic român)

zor (-ruri), s.n. – 1. Urgenţă, nevoie. – 2. Violenţă, forţă. – 3. Grabă, activitate febrilă. – Mr. zore, megl. zor. Tc. (per.) zor (Şeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζόρι, alb., bg., sb. zor. – Der. zori, vb. (a sili, a constrînge, a grăbi; a accelera); zoriu, adj. (rapid, expeditiv); zoralie, s.f. (dans popular cu mişcări rapide), pe care Şeineanu îl derivă din tc. zorli, der. care pare der. interior, cu suf. expresiv -lie. Cf. zurliu.
(Dicţionarul etimologic român)

ZOR1 s.n., pl. zóruri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)

zor s. n., pl. zóruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zor-nevóie loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZOR s. 1. grabă, iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, (rar) grăbire. (A făcut ceva în mare ~.) 2. grabă, urgenţă. (E mare ~ să ...) 3. grabă, precipitare, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire. (Ce e ~ul ăsta?) 4. toi, (pop. şi fam.) dârdoră. (În ~ul muncii.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zo

Cuvinte se termină cu literele: or