ZORI1 s.m. pl. 1. Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări Soarele; timp al zilei când răsare Soarele; faptul zilei, auroră. ♢ Loc. adv. În zori de zi (sau de ziuă) sau până-n zori, din zori, în zorii zilei, în zorii zorilor, în (sau la) revărsatul zorilor sau o dată cu zorile = dis-de-dimineaţă. Din zori şi până-n seară (sau noapte) = toată ziua. Din zori în zori = ziua şi noaptea, tot timpul; totdeauna, mereu. ♢ Expr. A se (re)vărsa sau a (se) crăpa, a se ivi, a se zări, a miji zorile (sau zorii, zori de zi, zori de ziuă) sau a da în fapt (sau a se crăpa, a se anunţa) de zori = a apărea zorile, a începe să se facă ziuă, să se lumineze. 2. (Art.) Numele unui dans popular care se joacă la nuntă; melodie după care se execută acest dans; melodie care se cântă miresei la uncrop. [Art.: zorii şi (f.) zorile] – Din sl. zorĩ (gen. pl. al lui zorja).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZORÍ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. şi refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuţi pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acţiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susţine ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZORÍ3, pers. 3 zoreşte, vb. IV. (Pop.) Intranz. şi refl. A se ivi zorile1. – Din zori1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZORI1, s.m. pl. 4. fig. Începutul a ceva mult aşteptat. Zorii libertăţii.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZORI m. pl. 1) Lumină care apare la orizont înainte de răsăritul soarelui. ♢ În ~ de zi, la revărsatul ~lor dis-de-dimineaţă. Din ~ şi până-n noapte ziua întreagă. 2) Timpul când apare această lumină. 3) fig. Începutul a ceva mult aşteptat. ~i libertăţii. /<sl. zorija
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZORÍ3, pers. 3 zoréşte Refl. A se ivi zorile; a se face ziuă.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ZOR//Í ~ésc 1. intranz. 1) A lucra cu grabă; a se grăbi. 2) A merge repede. 2. tranz. 1) (acţiuni, procese etc.) A face să se desfăşoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a grăbi; a pripi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) (persoane) A forţa să acţioneze (mai repede). 3) rar A susţine stăruitor. 4) (persoane) A sili printr-o presiune permanentă şi îndelungată (să acţioneze într-un anumit fel); a presa. /Din zor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZOR//Í pers.3 se ~éşte intranz. A se ivi zorile; a se face ziuă. /Din zori
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZORI1 1. s.m. pl. ~ ♢ Luceafăr de zori = Zorilă, numele popular al stelei Sirius 2. (Art., în forma zorile) ~ 3. (Uneori în e x p r. zorile mortului) Bocete care se rostesc dis-de-dimineaţă, a doua zi după înmormântare.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
ZORÍ3, pers. 3 zoréşte, vb. IV. (Uneori în e x p r. a zori de ziuă) ~.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
zóri s.f. pl. – Faptul zilei, auroră. – Megl. zor. Sl. zorĭa, zarĭa (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zare, şi bg. zorá „auroră”, zorĭ „în zori, dis-de-dimineaţă”. – Der. zori, vb. refl. (a se face ziuă); zorea, s.f. (clopoţel, Ipomaea purpurea), cf. numele său fr. belle-de-jour; Zorilă, s .m. (personaj din mitologia populară, reprezintă zorile; luceafărul de dimineaţă; nume de bou); zorit, s.n. (în Trans., obicei folcloric care constă dintr-o cîntare matinală pentru tinerii căsătoriţi).
(Dicţionarul etimologic român)
ZORI1 s.m. pl. / s.f. pl., art. zórii / zórile
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zori s. m. pl./s. f. pl., art. zórii/zórile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zori (a da zor) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zorí (a se ivi zorile) vb., ind. prez. 3 sg. zoréşte, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 sg. zoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STEAUA ZÓRILOR s. v. luceafărul de dimineaţă.
(Dicţionar de sinonime)
ZORI s. pl. 1. (ASTRON.) auroră, crepuscul, (pop.) faptul zilei. (~ii se arată.) 2. revărsat, (reg.) revărs. (~ de zi.) 3. (reg.) sinec, (Olt.) sâmcelat, sâmcele (pl.). (A pornit în ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ZORÍ vb. 1. a (se) grăbi, a (se) iuţi, (livr.) a (se) alerta, (înv. şi pop.) a (se) pripi, a (se) sili. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. a (se) grăbi, a (se) precipita. (Nu e nevoie să vă ~.) 3. a grăbi, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se grăbi, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a grăbi, a iuţi, a urgenta, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei acţiuni.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Zori ≠ amurg, seară, apus
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZORÍ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. şi refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuţi pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acţiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susţine ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZORI1, s.m. pl. 4. fig. Începutul a ceva mult aşteptat. Zorii libertăţii.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZORI m. pl. 1) Lumină care apare la orizont înainte de răsăritul soarelui. ♢ În ~ de zi, la revărsatul ~lor dis-de-dimineaţă. Din ~ şi până-n noapte ziua întreagă. 2) Timpul când apare această lumină. 3) fig. Începutul a ceva mult aşteptat. ~i libertăţii. /<sl. zorija
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZORÍ3, pers. 3 zoréşte Refl. A se ivi zorile; a se face ziuă.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ZOR//Í ~ésc 1. intranz. 1) A lucra cu grabă; a se grăbi. 2) A merge repede. 2. tranz. 1) (acţiuni, procese etc.) A face să se desfăşoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a grăbi; a pripi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) (persoane) A forţa să acţioneze (mai repede). 3) rar A susţine stăruitor. 4) (persoane) A sili printr-o presiune permanentă şi îndelungată (să acţioneze într-un anumit fel); a presa. /Din zor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ZOR//Í pers.3 se ~éşte intranz. A se ivi zorile; a se face ziuă. /Din zori
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZORI1 1. s.m. pl. ~ ♢ Luceafăr de zori = Zorilă, numele popular al stelei Sirius 2. (Art., în forma zorile) ~ 3. (Uneori în e x p r. zorile mortului) Bocete care se rostesc dis-de-dimineaţă, a doua zi după înmormântare.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
ZORÍ3, pers. 3 zoréşte, vb. IV. (Uneori în e x p r. a zori de ziuă) ~.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)
zóri s.f. pl. – Faptul zilei, auroră. – Megl. zor. Sl. zorĭa, zarĭa (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zare, şi bg. zorá „auroră”, zorĭ „în zori, dis-de-dimineaţă”. – Der. zori, vb. refl. (a se face ziuă); zorea, s.f. (clopoţel, Ipomaea purpurea), cf. numele său fr. belle-de-jour; Zorilă, s .m. (personaj din mitologia populară, reprezintă zorile; luceafărul de dimineaţă; nume de bou); zorit, s.n. (în Trans., obicei folcloric care constă dintr-o cîntare matinală pentru tinerii căsătoriţi).
(Dicţionarul etimologic român)
ZORI1 s.m. pl. / s.f. pl., art. zórii / zórile
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zori s. m. pl./s. f. pl., art. zórii/zórile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zori (a da zor) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zorésc, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
zorí (a se ivi zorile) vb., ind. prez. 3 sg. zoréşte, imperf. 3 sg. zoreá; conj. prez. 3 sg. zoreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STEAUA ZÓRILOR s. v. luceafărul de dimineaţă.
(Dicţionar de sinonime)
ZORI s. pl. 1. (ASTRON.) auroră, crepuscul, (pop.) faptul zilei. (~ii se arată.) 2. revărsat, (reg.) revărs. (~ de zi.) 3. (reg.) sinec, (Olt.) sâmcelat, sâmcele (pl.). (A pornit în ~.)
(Dicţionar de sinonime)
ZORÍ vb. 1. a (se) grăbi, a (se) iuţi, (livr.) a (se) alerta, (înv. şi pop.) a (se) pripi, a (se) sili. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. a (se) grăbi, a (se) precipita. (Nu e nevoie să vă ~.) 3. a grăbi, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se grăbi, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a grăbi, a iuţi, a urgenta, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei acţiuni.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Zori ≠ amurg, seară, apus
(Dicţionar de antonime)