zornăitor

ZORNĂITÓR, -OÁRE, zornăitori, -oare, adj. Care zornăie, care răsună. [Pr.: -nă-i-] – Zornăi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZORNĂIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care zornăie; care produce zornăituri; zuruitor; zăngănitor; zdrăngănitor. [Sil. -nă-i-] /a zornăi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zornăitór adj. m., pl. zornăitóri; f. sg. şi pl. zornăitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZORNĂITÓR adj. zăngănitor, zuruitor. (O grămadă de galbeni ~.)
(Dicţionar de sinonime)