ZUGRÁV, zugravi, s.m. 1. Lucrător specializat în zugrăvit1. 2. (Înv.) Pictor (de biserici). [Acc. şi: zúgrav] – Din ngr. zoghráphos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZUGRÁV ~i m. 1) Muncitor specializat în operaţii de zugrăveală. 2) înv. Pictor care zugrăvea pereţii bisericilor. /<ngr. zoghráphos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
zugráv (-vi), s.m. – 1. Pictor. – 2. Lucrător care acoperă pereţii cu o soluţie colorată. – Var. înv. zugraf, zograf. Mr. zugraf. Mgr. ζωγράφος (Murnu 60; Bărbulescu, Arhiva, XXXIII, 47; Sandfeld 58), cf. sl. zografŭ, alb. zograf. – Der. zugrăvi, vb. (a picta; a reprezenta, a descrie; refl., a se imprima, a se tipări), din mgr. ζωγραφίζω; zugrăveală, s.f. (pictură; zugrăvire); zugrăvie (var. zugrăvitură), s.f. (înv., pictură), din ngr. ζωγραφία
(Dicţionarul etimologic român)
ZUGRÁV s.m. (sil. -grav), pl. zugrávi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zugráv s. m. (sil. -grav), pl. zugrávi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZUGRÁV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)
(Dicţionar de sinonime)
ZUGRÁV s. v. pictor.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZUGRÁV ~i m. 1) Muncitor specializat în operaţii de zugrăveală. 2) înv. Pictor care zugrăvea pereţii bisericilor. /<ngr. zoghráphos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
ZUGRÁV s.m. (sil. -grav), pl. zugrávi
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zugráv s. m. (sil. -grav), pl. zugrávi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ZUGRÁV s. (rar) spoitor, (pop.) vopsitor. (E ~ de meserie.)
(Dicţionar de sinonime)
ZUGRÁV s. v. pictor.
(Dicţionar de sinonime)