zuluf

ZULÚF, zulufi, s.m. Şuviţă de păr răsucită în spirală; buclă, cârlionţ. – Din tc. zülüf, ngr. zulúfi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZULÚF ~i m. Şuviţă de păr, răsucită în formă de spirală; cârlionţ; buclă. /<turc. zülüf, ngr. zulúfi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zulúf (-fi), s.m. – Buclă, cîrlionţ. – Mr. dzuluf, zăluf, ţaluf. Tc. (per.) zülüf (Roesler 592; Şeineanu, II, 392; Lokotsch 2230; Ronzevalle 96), cf. ngr. τσουλούφι, bg. zuluf, culuf. Din ultimul cuvînt provine ţuluc, s.m. (smoc), în Mold. – Der. zulufat, adj. (cu zulufi).
(Dicţionarul etimologic român)

zulúf s. m., pl. zulúfi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZULÚF s. v. buclă.
(Dicţionar de sinonime)