zur

ZUR interj. (Adesea cu „r” prelungit) Cuvânt care redă zornăitul metalelor sau zgomotul produs de ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte mici. [Var.: zor interj.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZUR interj. (se foloseşte, prelungit, pentru a reda zgomotul produs de unele obiecte metalice la ciocnire sau de unele obiecte mici la rostogolire). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZUR interj. ♦ (substantivat, s.n.) Zornăit. Ofiţerul se îndreptă spre masa cocoanelor târşâind picioarele ca să-şi asculte zurul delicat al pintenilor.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zur/zurrr interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)