zuruire

ZURUÍ, zuruiesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. A zornăi. [Prez. ind. şi: zúrui. – Var.: zurăí vb. IV] – Zur + suf. -ui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZURUÍRE, zuruiri, s.f. Acţiunea de a zurui şi rezultatul ei; zornăit. – V. zurui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZURU//Í ~iésc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. [Şi zúrui] /zur + suf. ~ui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zuruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zuruiésc/zúruie, imperf. 3 sg. zuruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zuruiáscă/zúruie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zuruíre s. f., g.-d. art. zuruírii; pl. zuruíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZURUÍ vb. v. zornăi.
(Dicţionar de sinonime)