zvâcnire

ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre inimă, tâmple etc.; la pers. 3) A bate repede şi cu putere (de oboseală, de emoţie, de durere etc.); a palpita. 2. (Despre fiinţe) A sări, a ţâşni, a se repezi pe neaşteptate. ♦ Spec. A sări brusc în picioare. – Zvâc + suf. -ni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s.f. Faptul de a zvâcni; palpitare. ♦ Mişcare bruscă şi involuntară a corpului sau a unei părţi a corpului. – V. zvâcni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZVÂCN//Í ~ésc intranz. 1) (despre inimă, tâmple, puls) A bate mai repede şi mai puternic decât de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emoţii, a unui efort sau a unei boli); a palpita. 2) (despre fiinţe) A face o mişcare rapidă şi pe neaşteptate; a ţâşni. 3) A se ridica brusc în picioare. /zvâc + suf. ~ni
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZVÂCNÍ, zvâcnesc, vb. IV. Intranz. 1. ♦ (Despre fiinţe) A mişca repede o parte a corpului. A zvâcni din picioare. 3. A face mişcări bruşte pentru a-şi elibera corpul dintr-o strânsoare; a se zbate.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

ZVÂCNÍRE, zvâcniri, s.f. ♢ (Fig.) Izbucnire trecătoare, de scurtă durată.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zvâcní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zvâcnésc, imperf. 3 sg. zvâcneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zvâcneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zvâcníre s. f., g.-d. art. zvâcnírii; pl. zvâcníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZVÂCNÍ vb. 1. v. palpita. 2. v. fremăta.
(Dicţionar de sinonime)

ZVÂCNÍRE s. v. palpitaţie.
(Dicţionar de sinonime)