zvântare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puţin. ♦ Tranz. A-şi şterge, a-şi usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. ♢ Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. ♦ A slei, a epuiza, a secătui. ♦ (În propoziţii consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acţiunilor respective) Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. [Prez. ind. şi: zvântéz] – Lat. *exventare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZVÂNTÁRE, zvântări, s.f. Acţiunea de a (se) zvânta. - V. zvânta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZVÂNT//Á zvânt tranz. 1) A face să se zvânte; a zbici. 2) fig. A face să nu mai existe; a şterge de pe faţa pământului; a nimici; a distruge; a prăpădi. ♢ ~ în bătaie (sau bătăi) pe cineva a bate foarte tare pe cineva. Bea de zvântă bea foarte mult. 3) A face să nu mai dispună de ceva; a secătui; a slei. ~ de bani. [Şi. zvântez] /<lat. exventare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ZVÂNTÁ mă zvânt intranz. A se usca puţin (la suprafaţă); a se zbici. Rufele s-au zvântat. /<lat. exventare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 3. (Neobişnuit) A ridica, a zvârli în sus. -- definitie incompleta [gall]
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zvântá vb., ind. prez. 1 sg. zvânt/zvântéz, 3 sg. zvântă; conj. prez. 3 sg. şi pl. zvânte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântării; pl. zvântări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ZVÂNTÁ vb. 1. v. usca. 2. v. nimici.
(Dicţionar de sinonime)

ZVÂNTÁ vb. v. descărca, deşerta, goli, snopi, stâlci.
(Dicţionar de sinonime)

ZVÂNTÁRE s. v. uscare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: zv zva zvan zvant zvanta

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare antare