zvântura dex - definiţie, sinonime, conjugare

zvântura

[Conjugare]
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. Refl. (Fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – Et. nec. Cf. v â n t u r a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ZVÂNTURÁ mă zvântur intranz. fam. A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zvânturá vb., ind. prez. 1 sg. zvântur, 3 sg. şi pl. zvântură
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: zv zva zvan zvant zvantu

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura ntura antura