zvăpăia

[Conjugare]

ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE ZVĂPĂIÁ mă zvăpăi intranz. rar A deveni zvăpăiat. /Din zvăpăiat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. ♢ (Fig.) A se înflăcăra, a se înfierbânta. Gesturile mi se zvăpăiau.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zvăpăiá vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. zvăpăi, 3 sg. şi pl. zvăpăie, imperf. 3 sg. zvăpăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: zv zva zvap zvapa zvapai

Cuvinte se termină cu literele: ia aia paia apaia vapaia