zvecuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ZVECUÍ, zvecuiesc, vb. IV. Tranz. A întinde feţele de încălţăminte pe calapod. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZVECUÍRE, zvecuiri, s.f. Acţiunea de a zvecui şi rezultatul ei. – V. zvecui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZVECU//Í ~iésc tranz. (feţe de încălţăminte) A trage pe calapod. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zvecuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zvecuiésc, imperf. 3 sg. zvecuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zvecuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zvecuíre s. f., g.-d. art. zvecuírii; pl. zvecuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: zv zve zvec zvecu zvecui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire cuire ecuire