zvon

ZVON, zvonuri, s.n. 1. Ştire, veste (care circulă din om în om); p. ext. informaţie neîntemeiată, care nu a fost verificată (şi uneori tendenţioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mişcarea unei mulţimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, uşor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foşnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [Var.: zvoánă s.f.] – Din sl. zvonŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZVON ~uri n. 1) Informaţie neconfirmată (uneori tendenţioasă) care circulă oral. 2) Zgomot lin, continuu şi plăcut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, bătaia vântului etc.); susur; murmur; şoaptă; freamăt. /<sl. zvonu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

svon (-nuri), s.n. – 1. Sunet. – 2. Zgomot, rumoare, vuiet. – 3. Ştire, veste, vorbă care circulă. – Var. zvon, şi der., Mold. svoană. Sl. zvonŭ (Miklosich, Lexicon, 221; Cihac, II, 383; Tiktin), cf. sb. zvon, bg. zvăn. – Der. svon, s.n. (Banat, clopot), din sb. zvonu (Candrea); svoni, vb. (a răspîndi o veste, a publica, a bate toba; refl., a se spune, a umbla vorba; Banat, a bate clopotul); svonit (var. svonişor), s.n. (Banat, clopoţel).
(Dicţionarul etimologic român)

zvón s. n., pl. zvónuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvânt, sunet. (Umblă un ~ despre el.) 2. v. rumoare. 3. v. murmur. 4. v. clipocit.
(Dicţionar de sinonime)

ZVON s. v. clopot.
(Dicţionar de sinonime)