zâmbi

ZÂMBÍ, zâmbesc, vb. IV. Intranz. 1. A schiţa o uşoară mişcare a buzelor, însoţită de înseninarea feţei, pentru a exprima de obicei bucurie sau satisfacţie (de mică intensitate); a surâde. 2. Fig. A fi (cuiva) favorabil. ♦ A conveni cuiva, a găsi aprobare la cineva. – Din sl. zonbŭ „dinte”, bg. zăbja se.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZÂMB//Í ~ésc intranz. 1) A schiţa un zâmbet (pentru a exprima un sentiment de bucurie, de satisfacţie etc.); a surâde. 2) fig. A avea un aspect agreabil. Soarele îi ~eşte. 3) fig. A prevesti o perspectivă ispititoare; a surâde. Soarta îi ~ a doua oară. /<sl. zonbu, bulg. zăbja se
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZÂMBÍ, zâmbésc, vb. IV. 1. Intranz. ~ ♢ Tranz. (Cu complement intern) Domnul asculta şi zâmbet zâmbea. (Despre ochi, privire) A exprima veselie, voioşie. 2. Intranz. (Construit cu un complement în dativ) (Fig.) ~ ♢ A-şi manifesta veselia la vederea cuiva. ♦ ~, a constitui o ademenire pentru cineva. ♢ E x p r. A-i zâmbi (cuiva) mustaţa = a se bucura, (Pop.) a zâmbi a râde = a zâmbi reţinut, discret. 3. Intranz. (Fig.) A avea o înfăţişare plăcută, care provoacă bună dispoziţie; a străluci, a sclipi, a scânteia (de lumină, de curăţenie).
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zâmbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zâmbésc, imperf. 3 sg. zâmbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zâmbeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZÂMBÍ vb. a surâde. (De ce ~?)
(Dicţionar de sinonime)