zâmbru
ZẤMBRU, zâmbri, s.m. Arbore conifer cu frunze în formă de ace, grupate câte cinci. cu seminţe lungi, comestibile, cu lemnul foarte rezistent (Pinus cembra). ♦ P. restr. Lemnul acestui arbore, rezistent, de calitate superioară, folosit în sculptură. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZÂMBR//U ~i m. Arbore conifer cu tulpina înaltă, cu frunze aciculare, reunite câte cinci, şi cu lemn rezistent, folosit în sculptură. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ZẤMBRU2, zấmbri, s.m. (Var.) Zimbru1.
(Dicţionarul etimologic român)
zâmbru/zímbru (arbore) s. m., art. zâmbrul/zímbrul; pl. zâmbri/zímbri, art. zâmbrii/zímbrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZÂMBR//U ~i m. Arbore conifer cu tulpina înaltă, cu frunze aciculare, reunite câte cinci, şi cu lemn rezistent, folosit în sculptură. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
zâmbru/zímbru (arbore) s. m., art. zâmbrul/zímbrul; pl. zâmbri/zímbri, art. zâmbrii/zímbrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)