zăbrele

ZÁBRĂ, zabre, s.f. Plantă erbacee cu tulpina pubescentă şi cu flori purpurii (Galeopsis pubescens). – Et. nec. Cf. zebră.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂBREÁ, zăbrele, s.f. 1. Gratie. 2. Fiecare dintre barele de fier sau de lemn ale unui gard sau ale unui grilaj. 3. Fiecare dintre barele unei grinzi formate dintr-o reţea de bare îmbinate la capete. [Var.: zebreá s.f.] – Din sl. zabralo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂBR//EÁ ~éle f. 1) mai ales la pl. (la uşi sau ferestre) Vergea (de fier) care se fixează în toc (sau într-o ramă), formând împreună un baraj protector. 2) Vergea de fier sau de lemn din care se fac garduri sau grilaje. 3) Fiecare dintre barele care, prinse împreună în formă de reţea, se fixează la o grindă. [Art. zebreaua] /<sl. zabralo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZĂBRÉA, zăbréle, s.f. 2. v. o s t r e ţ.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zăbreá (-éle), s.f. – 1. Gratie, bară de fier. – 2. Grilă, grilaj. – Var. zăbreală, zebrea(lă), zăbleală, jebruică. Sl. zabralo (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Conev 80; Drăganu, Dacor., IX, 209 şi Byck-Graur 30). – Der. zăbreli, vb. (a pune zăbrele); zăbroană, s.f. (Banat, împletitură de zăbrele).
(Dicţionarul etimologic român)

zábră s. f., g.-d. art. zábrei; pl. zábre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

zăbreá s. f., pl. (sil. -bre-) zăbréle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZÁBRĂ s. (BOT.; Galeopsis speciosa) tapoşnic.
(Dicţionar de sinonime)

ZÁBRĂ s. v. tapoşnic.
(Dicţionar de sinonime)

ZĂBREÁ s. v. gratie.
(Dicţionar de sinonime)