zăbrelit

ZĂBRELÍ, zăbrelesc, vb. IV. Tranz. A pune zăbrele (la o fereastră, la o uşă etc.). – Din zăbrea.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZĂBRELÍT, -Ă, zăbreliţi, -te, adj. (Despre fereastre, uşi etc.) Cu zăbrele, care are zăbrele. – V. zăbreli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZĂBREL//Í ~ésc tranz. (ferestre, uşi) A prevedea cu zăbrele. /Din zăbrea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zăbrelí vb. (sil. -bre-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zăbrelésc, imperf. 3 sg. zăbreleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zăbreleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)