zăcământ
ZĂCĂMẤNT, zăcăminte, s.n. Acumulare naturală de substanţe minerale utile, cu forme şi dimensiuni variate. – Din zăcea (după fr. gisement).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂCĂM//ÂNT ~ínte n. 1) Strat de substanţe minerale utile, aflate în scoarţa pământului. 2) Loc în pământ unde se găsesc astfel de straturi. /v. a zăcea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
zăcământ s. n., pl. zăcămínte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂCĂM//ÂNT ~ínte n. 1) Strat de substanţe minerale utile, aflate în scoarţa pământului. 2) Loc în pământ unde se găsesc astfel de straturi. /v. a zăcea
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)