zăgneată
ZĂGNÉATĂ s.f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ♢ Expr. A da zăgneată focului = a înteţi focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂGNEÁTĂ, zăgnéte, s.f. 2. Foc care se aprinde în partea din faţă a cuptorului de pâine pentru a grăbi coacerea. (din ucr. zagnit, rus. zagnet\', sl. gnĕtiti a aprinde)
(Dicţionarul etimologic român)
ZĂGNEÁTĂ s.f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zăgneátă s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ZĂGNEÁTĂ, zăgnéte, s.f. 2. Foc care se aprinde în partea din faţă a cuptorului de pâine pentru a grăbi coacerea. (din ucr. zagnit, rus. zagnet\', sl. gnĕtiti a aprinde)
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române)
zăgneátă s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)