zăvelcuță
ZĂVELCÚŢĂ, zăvelcuţe, s.f. Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
zăvelcúţă s. f., g.-d. art. zăvelcúţei; pl. zăvelcúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
zăvelcúţă s. f., g.-d. art. zăvelcúţei; pl. zăvelcúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)